Tancul Țar, vehiculul blindat cu roți de 9 metri care arăta ca o căruță

 

Înainte de Primul Război Mondial, tancurile erau un simplu concept. Leonardo da Vinci a făcut schițe ale unui vehicul blindat propulsat de om, cu tunuri de jur împrejur.

În secolul al XV-lea, un general ceh a construit căruțe blindate dotate cu tunuri și le-a folosit cu succes în mai multe bătălii. Totuși, nimeni nu ar fi putut să se gândească la grandiosul Tanc Țar al inginerului rus Nikolai Lebedenko.

O replică a Tancului Țar aflată lângă Moscova. Foto: Pinterest

La izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, nu existau tancuri în adevăratul sens al cuvântului. Existau vehicule blindate, dar s-au dovedit inutile în câmp deschis și la traversarea celor mai comune obstacole, tranșeele.

Vehiculele erau prea grele din cauza blindajului și a armamentului pe care îl transportau, ceea ce le făcea nepotrivite pentru deplasarea pe teren moale.

Ani mai târziu, șenilele aveau să rezolve problema greutății, distribuind-o pe o zonă mult mai mare, fără a avea nevoie de roți. În cele din urmă, șenilele aveau să devină standardul pentru toate tancurile fabricate până în zilele noastre.

Dar Tancul Țar al lui Nikolai Lebedenko era diferit. Avea 9 metri înălțime și arăta ca o tricicletă uriașă, cu două roți gigantice amplasate în partea din față și una mult mai mică, de 1.5 metri în diametru, în partea din spate, potrivit Tanks Encyclopedia.

Cele trei roți susțineau un corp alungit, căptușit cu blindaj de oțel și echipat cu două tunuri de 76.2 milimetri și o linie de mitraliere de 7.62 milimetri, care aveau rolul să protejeze tancul de infanteria inamică.

Roțile gigantice erau propulsate de motoare Maybach cu combustie internă de 250 de cai putere.

Potrivit memoriilor lui Lebedenko, sursa de inspirație pentru această mașină au fost așa-numitele povozki, căruțe din Asia Centrală care, datorită roților cu diametru mare, pentru trece cu ușurință peste șanțuri și chiar peste bușteni.

Foto: Vikond65

„Cu astfel de utilaje, întregul front german va fi spart într-o singură noapte, iar Rusia va câștiga războiul”, afirma Lebedenko.

Lebedenko a construit inițial un model mult mai mic, din lemn, folosind pentru propulsie motorul cu arc de la un gramofon, și l-a prezentat țarului Nicolae al II-lea.

Schiță a Tancului Țar (include siluete de oameni pentru a ne face o idee asupra dimensiunilor mașinii). Foto: Pinterest

Împăratul și inginerul s-au jucat o jumătate de oră târându-se pe podea, conducând modelul în jurul camerei. Jucăria străbătea rapid covorul, depășind cu ușurință teancuri de două sau trei volume din biblioteca țarului, conform paginii de Wikipedia dedicate tancului.

La final, Nicolae al II-lea, impresionat de mașină, a hotărât să aloce proiectului 210.000 de ruble din fonduri proprii. În vara anului 1917, prototipul lui Lebedenko era pregătit pentru teste în teren.

Era evident că un vehicul de 60 de tone nu avea cum să se deplaseze pe distanțe lungi, astfel că tancul a fost proiectat pentru a fi demontat rapid, transportat pe bucăți și reasamblat pe front.

Foto: Wikimedia

Dar, când prototipul a fost asamblat pe terenul de test, la 60 de kilometri de Moscova, s-a constatat că modelul distribuia prea multă greutate pe roata din spate. În timpul demonstrației, roata mai mică s-a afundat în pământul moale și tancul nu a mai putut fi urnit, potrivit Amusing Planet.

Existau și alte dezavantaje ale acestui proiect. Datorită dimensiunii sale, tancul ar fi fost o țintă ușoară pentru artileria inamică. Roțile frontale erau prea mari, vizibile și fragile și puteau fi distruse cu câteva lovituri.

De asemenea, tunurile ar fi avut o deschidere pentru foc foarte limitată din cauza faptului că erau blocate de roțile din față.

Model al Tancului Țar păstrat la Muzeul Dmitrovski din Moscova. Foto: Wikimedia

În cele din urmă, armata rusă a decis că designul nu era deloc practic și proiectul Tancului Țar a fost tras pe linie moartă. Singurul exemplar – cel de test – a fost abandonat în pădure vreme de șapte ani, unde a ruginit, iar apoi a fost dezmembrat și dus la un depozit de fier vechi.

În ceea ce îl privește pe creatorul său, Nikolai Lebedenko, ultimul lucru care se știe despre el este că a plecat în Statele Unite în 1917.


În continuare, descoperă alte invenții de război care, chiar dacă au eșuat, au intrat în istorie: navele de război circulare, proiectul SF eșuat al rușilor și butoiul cu vâsle, primul submarin militar din lume, visul țarului Petru cel Mare.

 
 
 
 
 
Introduceti numarul