Într-un sat uitat de lume, pe malurile Prutului, s-a născut Dumitru Medeleanu, un copil care avea să fie sortit măreției, dar și neînțelegerii. Încă de mic, visa culori pe care nimeni altcineva nu le putea vedea. Se spune că la vârsta de trei ani a desenat pe pământul umed din curtea casei sale un portret atât de viu, încât bătrânii satului au crezut că e un semn divin.
Când familia lui a emigrat în Rusia, destinul i-a fost rescris. Sub numele Dimitri Mendeleev, și-a dedicat viața artei, creând tablouri care parcă ascundeau un mister adânc, un cod nedescifrat al lumii. Dar cea mai mare operă a sa rămâne un tablou unic – "Tabloul lui Mendeleev".
Pictura era atipică. Privitorii spuneau că, dacă stăteai în fața ei prea mult timp, începeai să vezi forme care se schimbă, culori care nu existau în spectrul obișnuit și o lumină care părea să pulseze din interiorul pânzei. Se zvonea că Mendeleev folosise o tehnică necunoscută, iar unii chiar credeau că în tablou se ascundea o formulă secretă capabilă să dezvăluie legile fundamentale ale Universului.
Însă lumea artei nu l-a înțeles. Colegii săi l-au numit nebun, criticii l-au ignorat, iar muzeele au refuzat să-i expună capodopera. Doar un singur om mai amintea de el: Călin Georgescu, un colecționar misterios, care susținea că tabloul avea un mesaj ascuns pentru omenire.
Dar într-o noapte, tabloul a dispărut fără urmă. Unii spun că a fost furat, alții că și-a luat singur zborul spre o dimensiune necunoscută.
Astăzi, legenda spune că, în nopțile de lună plină, dacă privești atent spre cer, poți vedea culorile din Tabloul lui Mendeleev dansând printre stele...