Blog

Probabil că orice copil care vede filmul de animație „Aladdin” (1992) visează la un moment dat să găsească o lampă magică din care să iasă un duh care să-i îndeplinească trei dorințe.

În ciuda acestei imagini popularizate de Disney, spiritele sunt foarte diferite în mitologia lor originală. Aceste creaturi supranaturale nu sunt întotdeauna blânde; de fapt, de multe ori sunt pur și simplu malefice.

În acest articol explorăm, pe scurt, istoria interesantă a duhului din lampa fermecată a lui Aladdin.

Originea spiritului din lampa lui Aladdin

În acest caz, vorbim despre ființe mitologice care își au originea în cultura arabă.

Creaturile mitologice cunoscute ca „djinn”, „jinn” sau „ginn” sunt derivate ale altor prezențe magice menționate încă din secolul III î.e.n. Ele sunt adesea confundate cu demonii și cu spiritele malefice și înșelătoare.

Spre deosebire de ceea ce vedem în Aladdin, „djinn-ii” sunt în mare parte descriși ca ființe libere care trăiesc aproape de natură. Bineînțeles, nu toate sunt rele, iar unele chiar îi ajută pe oameni cu marile lor puteri.

Potrivit mitologiei, oamenii au fost făcuți din lut, modelați astfel încât să aibă o formă clară, singulară. Pe de altă parte, „djinn-ii” au fost creați dintr-un foc care nu emană fum.

Cum a ajuns un spirit să fie captiv într-o lampă?

Deoarece spiritul „djinn” este o creatură mistică foarte populară și există mai multe ramificații ale originii sale, nu e clar când a intrat în cultura arabă imaginea unei astfel de ființe închise într-o lampă.

Desigur, această idee a duhului prietenos și amabil se aplică mai mult în Occident. În cealaltă parte a lumii, „djinn-ii” sunt încă văzuți ca ființe care bântuie locuri și le joacă oamenilor feste (inofensive sau nu).

În orice caz, cea mai influentă poveste despre această ființă este prezentă în antologia arabă „O mie și una de nopți”. Iar în poveștile în care apare – „Ali Baba și cei patruzeci de hoți” și „Lampa magică a lui Aladdin” – este întotdeauna legată de o lampă sau de o sticlă și se oferă să îndeplinească dorințele găsitorului.

Originea cuvântului „geniu”

Merită menționat că există mai mulți termeni care leagă ideea de „spirit” de conceptul de „geniu”. Una dintre primele derivări ale cuvântului „ginn” a fost cuvântul „ginnaya”, care înseamnă un spirit păzitor.

La scurt timp după aceea a apărut termenul „genni”, care funcționa ca un ajutor al oamenilor, deoarece toate abilitățile bune pe care le avea o persoană puteau fi asociate cu un ajutor din partea „genni-ului” său.

În cele din urmă, a apărut cuvântul „geniu”, atât de des folosit în cultura occidentală, deoarece este întotdeauna legat de ceva bun, cum ar fi o ființă magică sau de o persoană foarte inteligentă.

Această ființă magică este, de fapt, o creatură foarte prezentă în cultura pop. Spiritul din Aladdin este una dintre cele mai puternice referințe ale acestei ființe mitologice pe care le avem în zilele noastre.

Dar, în orice caz, dacă în timpul unei plimbări prin deșert dai peste o lampă, ar fi bine să te gândești bine dacă vrei să-i descătușezi conținutul.

Așa cum am mai spus, spiritele captive nu sunt întotdeauna bune. Îți pot juca feste sau pot să încerce chiar să te închidă pe tine în locul lor…