Nordis – Imperiul iluziilor și al coincidențelor
În glorioasa republică a tunurilor imobiliare, unde banii se evaporă mai repede ca promisiunile electorale, a luat naștere o minune a capitalismului modern: Nordis – Imperiul Iluziilor, unde domnea Regele Betonului, un vizionar ce transforma nisipurile Mării Negre în castele... din broșuri. Aici, se vindeau apartamente pe hârtie mai ceva ca poveștile din manualele de propagandă.
Alături de el, în rol de garant moral și legislativ, Contesa Codurilor Juridice, Laura de la Vicolia, veghea ca toate contractele să fie încheiate cu promisiuni ferme, dar cu livrări... flexibile. „Nu contează că nu e gata, important e că s-a vândut!” proclama ea, ridicând dintr-o sprânceană bine definită.
Dar ce-ar fi un regat fără nobili protejați? Peste acest tărâm al bunăstării zburau cavalerii norocoși, călare pe avioane private. În fruntea lor, Lordul Ciolacius de Buzăul Îndepărtat, maestru al coincidențelor: „Cum? Eu în vacanță cu ei? Doar eram în același avion, la aceeași masă, în aceeași stațiune… dar nici nu ne-am văzut!”. Călător prin lumea largă, mereu găsit pe unde sunt și marii dezvoltatori, el avea un talent rar: ateriza la aceleași hoteluri cu ei, lua aceleași mese, dar nu-i cunoștea pe nimeni! „Eu? Cu Nordis? O pură coincidență, mă jur pe contractele neterminate!”
Între timp, cumpărătorii de apartamente Nordis priveau la randările frumoase, așteptând cheile unor locuințe care erau mereu aproape de finalizare, dar niciodată finalizate. „Luxul nu se grăbește”, li se spunea.
Și astfel, Nordislandia își continua existența, cu vilele mai mult pe hârtie, cu contracte betonate și cu vacanțe misterioase. Iar cine îndrăznea să întrebe ceva despre livrări primea un zâmbet cald și o nouă promisiune: „Mai aveți puțină răbdare... livrăm în viitor!”
Iar când presa a început să întrebe de ce banii s-au evaporat, Laura Vicol a scos din buzunar o strategie clasică: victimizarea. „E o campanie de denigrare! Voi nu înțelegeți că totul e legal? Fraierii au semnat cu mânuța lor, e vina lor că au crezut în minuni!”
Iar Ciolacu? Ciolacu privea în zare și spunea resemnat: „Fraților, sunt doar coincidențe! Dacă eu pic în picioare de fiecare dată, e pentru că n-am fost acolo!”
Și astfel, Nordis rămâne un monument al escrocheriei de lux, o afacere unde unii cumpără promisiuni, iar alții vând coincidențe.
Nu am gasit articole asemanatoare
Între timp, cumpărătorii de apartamente Nordis priveau la randările frumoase, așteptând cheile unor locuințe care erau mereu aproape de finalizare, dar niciodată finalizate. „Luxul nu se grăbește”, li se spunea.
Și astfel, Nordislandia își continua existența, cu vilele mai mult pe hârtie, cu contracte betonate și cu vacanțe misterioase. Iar cine îndrăznea să întrebe ceva despre livrări primea un zâmbet cald și o nouă promisiune: „Mai aveți puțină răbdare... livrăm în viitor!”
Iar când presa a început să întrebe de ce banii s-au evaporat, Laura Vicol a scos din buzunar o strategie clasică: victimizarea. „E o campanie de denigrare! Voi nu înțelegeți că totul e legal? Fraierii au semnat cu mânuța lor, e vina lor că au crezut în minuni!”
Iar Ciolacu? Ciolacu privea în zare și spunea resemnat: „Fraților, sunt doar coincidențe! Dacă eu pic în picioare de fiecare dată, e pentru că n-am fost acolo!”
Și astfel, Nordis rămâne un monument al escrocheriei de lux, o afacere unde unii cumpără promisiuni, iar alții vând coincidențe.