Blog

În ciuda numeroaselor lucruri pozitive pe care le învățăm la școală despre Roma antică, există o serie de obiceiuri ale vechilor romani pe care unii le pot considera dezgustătoare. Un astfel de exemplu este Monte Testaccio, un deal din orașul Roma care s-a format din deșeuri acum mai bine de 2.000 de ani.

Monte Testaccio, dealul de gunoi din Roma

Uleiul de măsline era vital Romei antice, deoarece era folosit pentru o varietate mare de activități: de la gătit și curățarea corpului până la alimentarea lămpilor. Numărul de măslini din Peninsula Italică nu satisfăcea cererea, așa că a trebuit să fie importat din alte regiuni în vase mari ceramice numite amfore.

Între secolele I î.Hr. și II d.Hr. comercianții din Roma au aruncat aproximativ 53 de milioane de amfore în care fusese depozitat ulei de măsline. Potrivit experților, aceste borcane au fost pur și simplu aruncate deoarece nu aveau proprietăți de reciclare, aparent din cauza acumulării de ulei de pe suprafața lor. Deoarece erau făcute din lut neglazurat, „marfa” se depunea în pereții recipientelor. Mai mult, uleiul învechit din aceste borcane genera și un miros neplăcut.

Muntele de gunoi format acum mai bine de 2.000 de ani acoperea o suprafață de aproape 20.000 m², însă s-a tasat odată cu trecerea timpului.

La Monte Testaccio s-au găsit amfore fabricate în mai multe locuri din lume

Groapa de gunoi din Orașul Etern se află la mică distanță de malul estic al Tibrului și a fost rezultatul sosirii în porturile capitalei a numeroase nave de transport, care aduceau amfore cu o capacitate de până la 70 de litri de ulei.

Aceste recipiente treceau apoi printr-un proces de decantare, iar lichidul era turnat în vase mai mici, care erau mai accesibile pentru consumatori. Amforele originale erau sparte și puse apoi în straturi. În cele din urmă erau stivuite în acest loc, iar apoi erau stropite cu var pentru a neutraliza mirosul neplăcut.

Multe dintre fragmentele de amfore descoperite aici au motive frumos realizate, iar altele conțin inclusiv informații despre greutatea uleiului din recipient, numele persoanelor care au manipulat produsul, data ambalării și numele provinciei în care au fost umplute vasele.

Conform inscripțiilor, marfa era adusă la Roma pentru a fi vândută ulterior locuitorilor din capitală. De asemenea, amforele proveneau din regiuni diferite ale Imperiului cum ar fi provinciile situate în Spania, Libia și Tunisia de astăzi.