Blog

La 1 mai 1945, Joseph Goebbels, ministrul propagandei celui de-Al Treilea Reich, s-a sinucis, alături de soția sa și de cei șase copii, în buncărul din Berlin. A făcut asta la o zi după ce Adolf Hitler și-a luat viața pentru a nu fi capturat de ruși.

S-a întâmplat cu câteva luni înainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Odată cu moartea sa și a lui Adolf Hitler, Partidul Nazist se apropia de sfârșit.

Murea astfel un om pe care adversarii politici îl consideraseră dintotdeauna un demagog periculos și un agitator de mase.

Potrivit Enciclopediei Britannica, în copilărie, Goebbels a suferit, cel mai probabil, de poliomielită. S-a născut cu o malformație la piciorul drept, pe care părinții săi au încercat să o corecteze printr-o intervenție chirurgicală la care a fost supus la vârsta de zece ani.

Operația nu a reușit, însă, și Goebbels s-a ales cu o paralizie parțială a piciorului. A fost forțat să poarte proteză și încălțăminte specială, ceea ce l-a împiedicat să participe la Primul Război Mondial.

Copilăria și adolescența i-au fost marcate de complexele provocate de boală și de șchiopătatul permanent.

De fapt, handicapul i-a marcat viața într-o asemenea măsură, încât Goebbels afirma cu amărăciune că devenise un „lup singuratic”, deși această singurătate nu l-a împiedicat să aibă numeroase aventuri amoroase de-a lungul vieții.

Ascensiunea lui Goebbels în Partidul Nazist

Omul care avea să devină un maestru al manipulării și-a petrecut tinerețea în studiu, devenind doctor în filologie la Universitatea din Heidelberg, cu o lucrare despre Wilhelm von Schultz, un dramaturg din secolul XIX, potrivit biografiei „Doctorul Goebbels: Viața sinistră și moartea sa”.

Condus de un narcisism bolnav – avea nevoie de recunoaștere constantă în cadrul mișcării național-socialiste, căreia i s-a alăturat în anii ’20 – și înzestrat cu un talent oratoric convingător, a reușit să-i fascineze pe toți cei care îi ascultau discursurile tot mai virulente și mai rasiste.

În 1926, Partidul Muncitoresc Național-Socialist German l-a numit pe Joseph Goebbels lider al filialei din Berlin.

Prin populismul din discursurile sale, Goebbels exploata temerile societății germane, inoculând ura față de străini – și față de evrei și comuniști, în special –  făcându-i pe toți să creadă că un singur om i-ar putea salva de dezastrul și umilirea aduse de semnarea Tratatului de la Versailles, care a marcat sfârșitul Primului Război Mondial.

„Mântuitorul” era nimeni altul decât Adolf Hitler. În acest fel și cu o țară aflată în pragul unei crize fără egal, au început primii pași ai Partidului Nazist pe drumul spre putere.

Ministrul Propagandei

Cu Hitler la putere, Goebbels devenit șef al Ministerului Propagandei, poziție în care a rămas fidel politicilor pe care le-a susținut în partid.

La un miting desfășurat în 1930, Goebbels a cunoscut-o pe Johanna Maria Magdalena Behrend, o femeie divorțată care intrase în partid cu câteva luni mai înainte.

Magda și Joseph aveau să se căsătorească pe 19 decembrie 1931, avându-l pe însuși Adolf Hitler drept naș. Cuplul a avut șase copii, cu toții amintiți cu tristețe astăzi, la mai bine de șapte decenii de la teribila decizie a mamei lor din ultimele sale clipe de viață…

Pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, rolul ministerului lui Goebbels a fost să centralizeze controlul vieții culturale și intelectuale a Germaniei, cu accent pe radio.

Prin acest mijloc de comunicare – fără de care sistemul ar fi fost lipsit de sprijinul popular și nu ar fi putut contracara mesajele antinaziste – a menținut mașina de propagandă a celui de-Al Treilea Reich bine unsă și eficientă.

Atât de puternică era încrederea poporului german în cuvintele lui Goebbels, încât în ultimele zile ale războiului, când înfrângerea armatei germane era deja iminentă, ministrul i-a făcut pe unii berlinezi să creadă – prin mesaje emise la radio – că victoria era încă posibilă.

În 1943, Goebbels a susținut cel mai lung și mai cunoscut discurs al său, în care a chemat cetățenii să ducă un „război total și să îndure în mod curajos bătălia pentru a atinge măreția”.

Un sfârșit tragic

În 1945, cu Armata Roșie și Aliații la porțile Berlinului, Goebbels s-a închis cu familia în buncărul lui Hitler și a discutat cu Führer-ul posibilitatea negocierii păcii.

Adolf Hitler a respins categoric ideea, răspunzând că intenționa să rămână în buncăr până la sfârșit și că plănuia să se sinucidă împreună cu soția sa, Eva Braun, în cazul în care sovieticii aveau să intre în oraș.

Între timp, Magdalena Goebbels, care era o adeptă fanatică a lui Adolf Hitler, s-a cufundat într-o depresie profundă, la care se adăuga o nevralgie care i-a lăsat paralizată o jumătate din față.

Pe acest fundal, soția ministrului Propagandei a luat o decizie cumplită: să își ucidă copiii, prevăzând sfârșitul care îi aștepta după căderea Berlinului.

„Este mai bine să moară decât să trăiască în rușine”, i-a spus Magdalena secretarei Führer-ului, înainte de a administra cianura care avea să le pună capăt vieții.

Vreme de 24 de ore, de la sinuciderea lui Adolf Hitler, la 30 aprilie, până pe 1 mai 1945, Joseph Goebbels a ocupat funcția de cancelar al Germaniei.

După moartea celor șase copii, așa cum ceruse temutul ministru al propagandei Reich-ului, un ofițer SS i-a împușcat în ceafă pe Joseph și pe Magdalena Goebbels și apoi a procedat la arderea cadavrelor, pentru a le feri de furia invadatorilor sovietici.