Experimentul Gua este un studiu celebru din domeniul psihologiei, desfășurat în anii 1930 de psihologul american Winthrop Kellogg. Acest experiment a avut ca scop investigarea abilităților de învățare și dezvoltare a unui cimpanzeu crescut ca și cum ar fi fost copilul unui om.
Kellogg a selectat un cimpanzeu pe nume Gua, născut în captivitate, și l-a luat în grija lui încă de la vârsta de zece luni. Împreună cu soția și fiul său, Kellogg a tratat cimpanzeul ca pe un membru al familiei și a început să-l educe și să-l crească într-un mediu familiar și interacțiune socială.
Inițial, Gua și fiul lui Kellogg, Donald, au crescut împreună și au fost expuși la aceleași activități jucăușe, învățând să îndepărteze obiecte și să răspundă la comenzi simple. Cu timpul, s-a observat că Gua a reușit să copieze comportamentele umane și să imite gesturi și activități, cum ar fi mâncarea la masă și folosirea instrumentelor.
Cu toate acestea, experimentul a fost întrerupt după nouă luni, deoarece Kellogg a ajuns la concluzia că Gua a intrat într-o fază dificilă de dezvoltare și se manifesta agresiv și dificil de controlat. Cimpanzeul a fost returnat într-un mediu natural, iar experimentul s-a încheiat.
Deși experimentul Gua a fost de scurtă durată și nu a fost în măsură să ofere concluzii definitive în privința capacităților umane ale cimpanzeilor, el a contribuit la înțelegerea complexității dezvoltării și învățării în rândul primatelor. Studiul a adus în discuție faptul că factorii genetici și mediul social joacă un rol semnificativ în dezvoltarea cognitive și comportamentală.
Experimentul Gua a fost printre primele încercări de a crește un cimpanzeu ca un copil uman și a deschis calea pentru cercetări ulterioare asupra comunicării și dezvoltării cognitive în rândul primatelor.