Când arheologul britanic Howard Carter a deschis pentru prima dată sarcofagul din Valea Regilor din Egipt, în februarie 1922, întreaga lume a fost dornică să afle mai multe: cine a fost regele Tutankhamon, ocupantul camerei funerare care a domnit în urmă cu 3.300 de ani, și cum a murit el, la vârsta de doar 19 ani?
Carter nu avea un răspuns la acea vreme, dar tehnologiile medicale moderne au scos la iveală detalii care oferă indicii cu privire la ceea ce l-ar fi putut chinui pe regele Tut – cum i se spune astăzi – înainte de moarte.
Testele ADN și tomografiile computerizate (CT) au arătat că suferea de malarie, de o fractură la un picior și de malformații congenitale asociate cu consangvinizarea, care era comună în rândul regalității egiptene.
Expertul elvețian în mumii Frank Rühli nota în 2014 că, în anii care au trecut de la descoperirea mormântului regelui Tut, mulți cercetători și egiptologi amatori au venit cu teorii despre ce l-a ucis în cele din urmă pe faraon.
De fiecare dadă, însă, dovezile prezentate au fost interesante, dar nu convingătoare.
Scanările CT ale lui Tutankhamon au dezvăluit un văl palatin despicat și un craniu alungit, precum și o coloană vertebrală curbată și o fuziune a vertebrelor superioare, afecțiuni asociate cu sindromul Marfan.
Cu toate acestea, testele ADN din 2010 s-au dovedit negative pentru acest diagnostic.
În 2014, producătorii unui documentar de televiziune difuzat de BBC au propus varianta că Tutankhamon a murit într-un accident de car care i-a rupt picioarele și pelvisul și i-a provocat o infecție de la care, în cele din urmă, i s-a tras moartea.
Susținătorii acestei teorii remarcă faptul că Tutankhamon era reprezentat călare pe care și suferea, de asemenea, de o deformare a piciorului stâng, ceea ce face posibil ca el să fi căzut și să-și fi rupt piciorul.
Cu toate că această teorie sună „bine” (pentru un scenariu de film), nu existau însemnări scrise care să ateste că un astfel de incident a avut loc. De fapt, unul dintre egiptologii implicați în acea emisiune de televiziune britanică are încă îndoieli cu privire la teoria propusă de BBC.
„Nu putem ști în prezent cum a murit Tutankhamon”, spune Christopher Naunton, egiptolog și fost director al Societății de Explorare a Egiptului.
Naunton spune că documentarul BBC a pornit de la premisa că mumia prezintă dovezi că regele a suferit o traumă severă la nivelul trunchiului și al părții stângi a corpului.
Realizatorii filmului au comandat cercetări care au arătat că acest tip de rană ar fi putut fi provocată de impactul cu o roată de car, dar nu de o cădere din car.
Ceea ce rămâne neclar, continuă Naunton, este dacă leziunile scheletului s-au produs în timpul vieții regelui sau la multă vreme după moartea sa, ca urmare a manipulării mumiei în anii de după descoperirea mormântului de către Howard Carter.
„Este foarte posibil ca agentul care l-a ucis (cauza adevărată a morții) în cele din urmă să nu fi lăsat nicio urmă”, spune Naunton.
Un obstacol în calea reconstituirii vieții lui Tutankhamon este starea mumiei de după descoperirea acesteia, în 1922. Carter a examinat pentru prima dată rămășițele în 1926 și apoi a depus mumia în camera funerară exterioară, unde a rămas până în 2007.
În acest timp, unele dintre cele aproape 150 de coliere, amuletele și bijuterii inserate de îmbălsămătorii antici în bandajele mumie faraonului au fost îndepărtate, deteriorând rămășițele fragile.
Rühli, expertul elvețian în mumii de la Universitatea din Zurich, susține că este nevoie de o altă inspecție a rămășițelor lui Tut.
„Nu este necesară o nouă tehnologie. Mai utilă ar fi o investigare profundă, doar cu ochiul liber (cu o lupă), a locurilor de traumă sugerate (picioare, genunchi, față) pe mumia în sine”, afirmă expertul.
Nu numai moartea regelui Tut este un mister; există numeroase lacune și în povestea vieții sale.
Tutankhamon a fost fiul unui rege egiptean controversat, Akhenaton, care a decretat că Egiptul se va închina unui singur zeu, Aten (reprezentat de discul solar), în loc de mai mulți, și și-a mutat capitala de la Teba la Amarna.
Din punct de vedere politic, Egiptul a slăbit în timpul domniei de 13 ani a lui Akhenaton, potrivit lui David Silverman, profesor de egiptologie la Universitatea din Pennsylvania, care a fost curatorul primei expoziții a regelui Tut de la Field Museum, Chicago, în 1978.
Silverman spune că Tut a restaurat vechii zei și templele dedicate acestora, anulând schimbările aduse de tatăl său eretic și readucând stabilitatea în regat.
Conducătorii care au urmat au șters de pe lista importantă a regilor egipteni atât reprezentările tatălui, cât și ale fiului, iar ambele morminte au fost considerate pierdute până la descoperirea lor, la începutul secolului XX.
„Au încercat să îndepărteze memoria întregii familii prin omiterea numelor în listele ulterioare ale regilor. Este ca și cum acești oameni nu ar fi existat”, spune Silverman.
Cu toate că înregistrările despre viața sa au fost șterse, după moarte, Tutankhamon a devenit cel mai faimos faraon.
Carter a lăsat să se înțeleagă această fascinație viitoare când a intrat pentru prima dată în mormântul faraonului din Valea Regilor. Întrebat de un coleg aflat afară dacă a văzut ceva prin ușa abia deschisă, Carter a răspuns: „Da, lucruri minunate.”