Blog

La 4 august 1944, poliția din Amsterdamul ocupat de naziști a făcut un raid într-un depozit și a arestat opt evrei care se ascundeau într-o anexă mascată în spatele unei biblioteci.

Printre cei capturați se număra Anne Frank, o fată de 15 ani care a petrecut mai bine de doi ani trăind în adăpostul înghesuit cu părinții și sora ei mai mare.

Jurnalul pe care Frank l-a ținut în timpul detenției sale este considerat în prezent una dintre cele mai importante relatări ale Holocaustului, însă circumstanțele arestării sale au fost întotdeauna învăluite în mister.

Se crede că un pont anonim i-a ghidat pe naziști către anexa secretă, însă, în ciuda deceniilor de investigații, identitatea informatorului nu a fost niciodată dovedită.

Investigatorii au început să analizeze din nou cazul în 2016, în speranța de a oferi noi răspunsuri: o echipă formată din 20 de persoane, condusă, în parte, de doi oficiali FBI pensionați (fostul agent special Vince Pankoke și psihologul Roger Depue).

După cum a relatat The New York Times, aceștia sperau să folosească noi tehnologii, inclusiv modelare computerizată și chiar cercetare de tip crowd sourcing (cu contribuția publicului), pentru a examina dovezile existente, cum ar fi jurnalul Annei Frank și clădirea din Amsterdam în care s-au ascuns familia Frank.

Între timp, în 2018, o carte a susținut că oferă dovezi că Anne Frank și familia ei au fost trădați de o evreică executată după cel de-Al Doilea Război Mondial pentru colaborare cu naziștii.

Publicată în 2022, cartea „The Betrayal of Anne Frank: A Cold Case Investigation” – care detaliază concluziile investigației lui Pankoke – îl indică pe Arnold van den Bergh, un om de afaceri evreu și membru al Consiliului Evreiesc din Olanda, ca fiind vinovatul.

Consiliile evreiești au fost înființate în orașele controlate de naziști și i-au pus pe membrii comunității evreiești unii împotriva altora.

Multiple suspecți numiți în trădarea familiei Frank

Tatăl Annei Frank, Otto – singurul membru al familiei care a supraviețuit deportării lor ulterioare în lagărele de concentrare – a fost printre primii care a afirmat că au fost arestați din cauză că cineva i-a trădat.

Ascunzătoarea grupului se afla în interiorul unui depozit pe care îl deținuse cândva, iar aceștia au fost ajutați de mai mulți angajați ai acestuia, precum și de alți simpatizanți olandezi.

La scurt timp după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Otto Frank a sugerat că vinovatul a fost Willem van Maaren, un angajat al depozitului care nu era la curent cu secretul.

Van Maaren a fost ulterior subiectul mai multor investigații legate de trădare – inclusiv una a celebrului vânător de naziști Simon Wiesenthal -, dar și-a susținut întotdeauna nevinovăția și niciunul dintre cazuri nu a produs vreodată vreo dovadă împotriva sa.

În anii care au trecut de la publicarea jurnalului Annei Frank, anchetatorii și istoricii au propus mai mulți alți potențiali informatori. Printre aceștia se numără Lena Hartog, soția unuia dintre angajații depozitului, și Nelly Voskuijl, sora unuia dintre ajutoarele lui Frank.

În 2002, autoarea Carol Ann Lee a susținut că informatorul ar fi fost Tonny Ahlers, un simpatizant olandez al naziștilor care fusese anterior un asociat de afaceri al lui Otto Frank.

Propriul fiu al lui Ahlers a susținut teoria conform căreia tatăl său ar fi fost vinovatul, dar o anchetă ulterioară a autorităților olandeze nu a găsit nicio dovadă concretă a implicării sale.

A fost familia Annei Frank trădată de o colegă evreică?

Într-o carte din 2018, „The Backyard of the Secret Annex”, Gerard Kremer, fiul unui membru al rezistenței olandeze cu același nume, susține că o evreică, Ans van Dijk, a fost responsabilă pentru capturarea familiei Frank.

Tatăl lui Kremer a fost o cunoștință a lui Van Dijk în Amsterdam și Kremer scrie că, la începutul lunii august 1944, tatăl său a auzit-o pe Van Dijk vorbind despre Prinsengracht, unde se ascundea familia Frank, în birourile naziștilor.

În aceeași săptămână, familia Frank a fost arestată, în timp ce Van Dijk era plecat la Haga.

Implicarea lui Van Dijk, care a fost executat în 1948 după ce a recunoscut că a colaborat la capturarea a 145 de persoane, mai fusese susținută anterior, dar muzeul și centrul de cercetare al Casei Anne Frank nu au putut confirma implicarea acestuia după propria investigație.

Printre alte teorii pe care Casa Anne Frank le-a investigat se numără un raport din 2016, care sugerează că nimeni nu a fost, de fapt, responsabil pentru scurgerea de informații către naziști. În schimb, arestarea grupului ar fi putut fi un accident tragic.

Acel raport, scris de istoricul Gertjan Broek, susține că Serviciul de Securitate german ar fi putut pur și simplu să dea peste cei opt evrei în timp ce făceau o razie în incinta clădirii pentru a căuta cartele de rație alimentară falsificate.

Cu toate acestea, cercetătorii nu exclud posibilitatea ca Frank și ceilalți să fi fost victimele unei trădări.

„În mod clar, ultimul cuvânt despre acea fatidică zi de vară din 1944 nu a fost încă spus”, concluzionează raportul muzeului.