Cidul a existat în realitate. El era un mic cavaler castilian, pe nume Rodrigo Diaz de Bivar. În istorie, Rodrigo n-a fost decât un căpitan în oștile regilor Fernando, Sancho şi Alfonso al Vl-lea. S-a născut în anul 1043 şi a murit în anul 1099, la Valencia.
Se ştie că teritoriul unde se află astăzi Spania fusese invadat de mauri cu începere din anul 711, când faimosul prinţ al deşertului Tarik a trecut prin Gibraltar. Pe tot acest teritoriu nu rămăseseră, după invazia maurilor, decât unele stătuleţe independente, dintre care cel mai important era regatul castilian, stăpânit de Fernando şi urmaşii săi din secolul al XI-lea.
În legenda Cidul povestită de Alexandru Mitru se vorbește de Spania, pentru o mai bună înţelegere, deşi se ştie că poporul spaniol a început de fapt să se alcătuiască, în forma sa actuală, abia în cursul Reconquistei; iar limba spaniolă lua fiinţă în această perioadă, având la bază dialectul castilian. Valuri de sânge s-au vărsat pentru Reconquista – lupta împotriva arabilor. Cele mai mari sacrificii le-a făcut poporul, mai ales ţărănimea, apoi populaţia orăşenească şi micii cavaleri.
Reconquista a durat cam de la sfârşitul sec. VIII-lea până în anul 1492, o dată cu cucerirea Granadei. Însă etapa cea mai dramatică şi mai spectaculoasă, care a lăsat urme în legendă, este acea din perioada când a trăit şi a luptat Cidul. Pe seama lui s-au creat o mulţime de cântece şi de legende. Două poeme despre Cid sunt deosebit de importante. Unul este „Cântec pentru Cidul meu”, creat în anul 1140 şi al doilea „Rodrigo” (compus în secolul al XIV-lea, dar păstrat numai într-o prelucrare din secolul al XV-lea).
Personajul principal al legendelor despre Cid Campeador (Cid – stăpân, campeador – ostaş) este unul dintre cei mai viteji căpitani ai luptei pentru Reconquistă, pe nume Rodrigo Diaz de Bivar. Acesta, deşi în realitate istorică a fost un feudal adeseori crud şi lipsit de scrupule, a căpătat, în imaginaţia cântăreţilor, cele mai nobile trăsături, devenind un reprezentant de frunte al aspiraţiilor naţionale spaniole. Din aceste poeme şi din altele s-au născut ulterior aşa-numitele romanceros, care tratează, în spirit popular, episoadele cele mai caracteristice şi îndrăgite ale legendei Cidului Campeador.
Trecerea aceasta de la vechi cântece la poemă, şi de aici înapoi la cântece, la romanţe, ca şi transformările succesive, potrivite cu gustul maselor de ascultători ai fiecărei epoci, au prelungit viaţa legendei Cidului. Au făcut ca versurile sale să răsune mai târziu în lucrări renumite, ca tragedia „Cidul” a marelui scriitor francez Corneille, sau opera lui Massenet, cu acelaşi nume.