Blog

Primul Război Mondial a fost unul dintre cele mai devastatoare conflicte din istorie și a schimbat radical harta lumii. Însă, în vremuri de restriște, limitele creativității sunt forțate la maximum, iar a fi inventiv poate fi singurul lucru care îți asigură victoria și supraviețuirea.

Tocmai de aceea, Marele Război a fost și o perioadă de mari descoperiri. A fost o vreme în care au fost inventate multe articole pe care le folosim și astăzi, chiar dacă puțini mai știu că au fost create într-o perioadă de distrugere fără precedent.

De la haine la sport și chirurgie, toate aceste invenții despre care am putea fi tentați să credem că sunt foarte moderne au fost concepute, de fapt, în timpul Primului Război Mondial.

În acest conflict, când soldații au descoperit pentru prima dată greutățile „războiului de tranșee”, hainele grele s-au dovedit incomode.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, două companii, Burberry și Aquascutum, foloseau deja o țesătură nouă (gabardina), ușoară și rezistentă la apă, pe care au început să o utilizeze și la producerea unui nou stil de uniformă pentru soldații britanici și francezi, potrivit History.com.

Aceste articole de îmbrăcăminte erau deosebit de convenabile pentru că erau rezistente la apă, ușoare și aveau buzunare mari, ideale pentru a lua la purtător hărți, arme și obiecte personale.

În scurt timp, cele două companii au început să producă în masă trenciuri, cu modele ușor modificate pentru publicul larg, și de atunci nu au mai ieșit niciodată din modă.

Până la Primul Război Mondial, ceasurile cu brățară erau considerate accesorii pentru femei, iar bărbații foloseau pe larg ceasuri de buzunar.

Cu toate acestea, ceasurile de buzunar s-au devenit nepractice pe timp de război (mai ales în bătăliile aeriene), unde timpul și planificarea precisă erau cruciale.

Prin urmare, de dragul comodității, piloții și comandanții au început să poarte așa-numitele „ceasuri de tranșee”. Această etichetă nu a rămas prea mult, dar faptul că ceasurile erau mult mai practice le-a schimbat bărbaților perspectiva.

În 1916, ceasurile de mână erau deja produse în masă.

Te-ai întrebat vreodată cui ar trebui să mulțumim pentru inventarea fermoarului? Omul care a brevetat ceea ce el a numit „un dispozitiv de fixare fără cârlig” a fost Gideon Sunback.

Aceste prime fermoare erau utilizate la curelele soldaților, la costumele de zbor ale piloților și chiar și la galoși. Denumirea de „fermoar”, pe care o folosim astăzi, a fost inventată în 1923 de către Goodrich Company.

Din 1925, fermoarele au început să fie utilizate pe larg la fabricarea de îmbrăcăminte, primele articole vestimentare cu fermoare fiind jachetele de piele.

Aeronavele fără pilot sunt folosite în zilele noastre în multe domenii: cercetare, război, agricultură și fotografie, pentru a numi doar câteva.

Totuși, dronele au apărut ca mașini concepute pentru armată, capabile să arunce torpile asupra inamicului. Chiar și Nikola Tesla a cochetat cu ideea de a dezvolta vehicule militare fără echipaj.

Primul inginer care a dezvoltat o torpilă aeriană fără pilot a fost Charles Kettering, din Ohio. Acesta a reușit să construiască o astfel de mașină în 1918.

Se numea Torpila Aeriană Kettering, avea aripi din carton și un fuzelaj din lemn și hârtie. Kettering a testat dispozitivul pentru a atinge o țintă situată la distanța de 120 de kilometri, dar drona nu a mai ajuns să fie folosită în timpul Primului Război Mondial.

La momentul dezvoltării „gândacului lui Kettering” (un nume alternativ al invenției), războiul se terminase deja.

Schimbarea lungimii zilei de-a lungul anului este cunoscută dintotdeauna, dar ideea de a da ceasul înapoi cu o oră atunci când soarele începe să apună mai devreme a fost implementată pentru prima dată în primăvara anului 1916, în Germania.

Ceea ce ar fi trebuit să rămână o măsură extraordinară pe vreme de război, menită să ducă la economisirea cărbunelui, a sfârșit prin a fi adoptată de majoritatea țărilor europene.

Până în 1918, chiar și Statele Unite au adoptat oficial ora de vară. Războiul s-a încheiat de mai bine de un secol, dar încă folosim această tehnică în încercarea de a face ziua mai lungă.

Primele încercări de a vindeca rănile faciale inestetice și chiar de a modifica forma trăsăturilor feței datează de mii de ani, dar se consideră că tehnicile moderne de chirurgie plastică au fost implementate de otorinolaringologul neo-zeelandez Harold Gillies.

Astăzi, Gillies este cunoscut pe larg drept părintele chirurgiei plastice, iar acest lucru se datorează în mare parte tehnicilor chirurgicale pe care le-a dezvoltat în Primul Război Mondial la un spital din Londra.

Grefele de piele și alte tehnici  folosite de Gillies pentru acoperirea rănilor soldaților au ajutat peste 5.000 de oameni să se simtă mai încrezători cu aspectul lor. Se estimează că Harold Gillies a efectuat peste 11.000 de intervenții chirurgicale.

Acest stil popular de exerciții fizice a început tot în timpul Primului Război Mondial, când  Joseph Hubertus Pilates, un culturist și boxer german care lucra la circ în Anglia, a fost închis într-un lagăr pentru străini.

În această perioadă, Pilates a dezvoltat o tehnică de exerciții inspirată din yoga, culturism și arte marțiale, pentru a-și întări și antrena corpul.

După război, s-a mutat în New York, unde a deschis un studio de fitness cu numele său, unde preda această tehnică pe care el o numea contrologie.

Tehnica a devenit foarte populară în anii ‘30, iar pilates, așa cum este cunoscută astăzi, a devenit o întreagă ramură a fitness-ului, practicată în toată lumea.